Dragii mei, sunt multe lucruri ce s-au intamplat de cand am fost la ultima degustare de vin si ca drept urmare nu m-am tinut de cuvant nici sa adaug versuri la articolul precedent si nici sa abordez alta tema pe blog. Incerc insa sa nu ma las si cat de curand sa am activitate mai elaborata pe blog caci am multe lucruri pe care vreau sa le insiruiesc aici.

   Seara de Miercuri, 5 Decembrie, nu putea sa se termine mai frumos decat cu o degustare la Il Forno, asa cum se cuvine si multumesc pe aceasta cale Asociatiei Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro, caci fara ei, cel mai probabil plecam acasa dupa o zi de munca obisnuita.

  Obosit si infrigurat de la vremea mohorata de afara, tot sufletul si corpul meu au prins culoare si caldura la vederea ei. Da, a ei! GRASA DE COTNARI!!! In termeni mai "academici" si in alte situatii mai formale, i-as zice Colocviu la Moscova dar in cazul ce fata, pot sa vorbesc deschis cu voi si sa va prezint o denumire mai familiara. "Partenera" acestui soi de vin a fost branza Havarti, combinatie ce pot spune ca a castigat premiul pentru cel mai frumos cuplu pe covorul rosu.

  Cu totii stim, bine nu toti, ca putem gasi in scrierile lui Radu Rosetti mentiuni despre podgoria de la Cotnari din anul 1250, chiar inainte ca Moldova sa existe iar in perioada lui Petru al II-lea, Stefan cel Mare si Despot Voda, podgoria se intindea pe colinele Moldovei iar vinul se tot imbogatea. Pana si Dimitire Cantemir mentiona in scrierile sale despre aceste podgorii de la Cotnari.

  Azi, 1700 de ha. din Podisul Moldovei este imbracat in cu aceasta vita de vie, dupa care vinul obtinut este pus in butoaie de stejar in cramele de la Cotnari. Aceasta podgorie ieseana, este singura care se dedica exclusiv vinurilor romanesti fara a fi vazut vreun alt soi strain. Asa ca numai aici gasim Grasa de Cotnari si Frascusa si tin sa mentionez despre Grasa de Cotnari ca este soiul de vin ce nu poate fi reprodus in alta parte. A fost descris ca fiind "amarui, precum coaja de nuca, cu un parfum puternic, un vin care tinde spre perfectiune daca este lasat sa invecheasca".

  Grasa de Cotnari a devenit vinul de aur al Romaniei, recunoscut si de catre consumatorii romani care l-au incoronat printre vinurile autohtone.

  Havarti, sau "pertenera Grasei", cum i-am zis mai sus, este un tip de branza care provine din Danemarca si semana mult cu cascavalul clasic, avand gauri cauzate de aer in textura sa. Este produsa din lapte gras de vaca, caruia i se adauga cheag si care apoi se lasa la maturat. Este cremoasa si grasa, deseori combinata la fabricare cu diferite condimente si seminte, pentru a-i da o aroma deosebita iar cel mai folosit este chimenul.

  Aceasta branza merge cel mai bine cu maslinele marinate, taiata in bucatele mici in salate verzi, cu struguri, snacks-uri si ardei rosu.

  Sper ca nu v-am plictisit cu "mica lectie" despre combinatia mea preferata care mi-a dat o senzatie de rafinament, gust si legatura puternica. Au fost si momente de relaxare, rasete si revederi cu persoane dragi.


  Am cionit in cinstea noastra, a prieteniei si a vinului de aur, ce va ramane mereu COTNARI!!!


   


      Cum ne-am obisnuit in ultima vreme, cand e Joi e degustare. Ratasem ultima sau ultimele doua degustari asa ca de data asta am simtit ca nu mai pot refuza si aceasta chemare bahica.

      Evenimentul este organizat, ca de fiecare data, de catre Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro si tin pe aceasta cale sa le multumesc din nou pentru minunata seara de Joi scaldata cu suc de struguri fermentati. Punctul de intalnire a fost Casa Ghincea, un local care pot spune ca m-a impresionat foarte mult prin simplitate si bun gust si am curajul sa spun ca, in opinia mea, este unul dintre cele mai frumoase locatii unde poti petrece o seara linstita servind o masa calda si gustoasa.

     Sa incep prin a va da cateva detalii despre Domeniul Averesti. Totul a inceput prin sec. XIX cand Stefan Negruzzi da "nastere" unei plantatii de 30 de hectare de vita de vie, atat romaneasca dar si adusa din Franta. A urmat apoi constructia pivnitei cramei, avand un culoar de 150 de metri cu 5 arcade si 10 hrube secundare.

  Dupa vreo 150 de ani....



    Intorcandu-ne inapoi in timp, inginerul Rene Faure, primul vinificator al cramei, adus din Franta, a plantat soiuri frantuzesti precum Cabernet Sauvignon si Aligote, pe care le-a imbinat perfect cu Zghihara de Husi, Feteascsa Regala si Alba, soiuri romanesti. Palpitant este ca acest om, pasionat de ceea ce facea caci altfel nu explic realizarea lui, a fost primul care a introdus in Romania, sistemul de irigatii prin tevi, bazat pe forta gravitatiei, lucru extraordinar pentru o tara fara curent electric atunci.

   Azi, avem o suprafata de 550 de hectare de Averesti iar vinul sau are o specialitate care apare din unicitatea solului si pasiunea depusa inca de la inceputuri.

   Soiul meu preferat, precum si combinatia aleasa este Zghihara de Averesti + Camembert pentru ca sincer a reusit sa imi aduca in minte ideea de cupluri perfecte si spun asta pentru ca nu as putea sa vad acest vin fara branza de mai sus si viceversa.


   Camembert-ul este o branza franceza cu pasta moale si crusta de mucegai, cu forma rotunda, de culoare alba si este preparata din lapte de vaca. Este considerat un simbol al patrimoniului gastronomic si stereotip al Frantei, precum si celebra bagheta de paine.

   Ca si metoda de fabricatie, in general, se prepara astfel: laptele este coagulat prin adaugarea unui cheag. Laptele crud este folosit numai pentru camembert-ul din Normandia dar ceilalti producatori pot utiliza lapte microfiltrat, tratat termic sau pasteurizat. Laptele inchegat este taiat, pus in forme si scurs. Ciuperca este aplicata prin pulverizare. Mucegaiul acesta este motivul pentru care vedem acea crusta alba caracteristica a camembertu-ului. Branza sta la maturat intre 4 si 12 saptamani.

   Nu am ratat la finalul degustarii sesiunea foto de grup alaturi de oamenii dragi mie si cu care am o pasiune in comun: sa degustam, sa degustam, sa degustam!


  Ca sa rezum toata experienta mea legata de vin, branza si combinatie, in trei cuvinte, as spune : magnific, aromatic si perfectiune.



   Titlul e simplu. Nu pot sa spun mai multe. Ce as putea spune defapt cand ai in fata o sticla minunata de Prosecco alaturi de o femeie si nu orice femeie, ci EA. Cea care atunci cand te tinteste cu privirea, simti ca iti ingheata sangele in vene si te patrund toate gandurile ei pacatoase dintr-o singura clipire a unor ochi negri, plini de dorinta, instigare la nu cele sfinte dar totusi cu un mister ce te face sa te cufunzi in abisul lor necrutator. Nu as fi avut inspiratia sa scriu acest articol daca AsBO si DictionarCulinar.ro nu organizau la 5 Continents  minunata degustare a acestui vin grandios.

 
  Cum spuneam, nimic nu e mai minunat decat o seara ca aceasta unde pentru prima oara in viata ta simti ca nu tu detii controlul si din pradator, devii prada.
  O privesti neputincios cum ea surade si printre buzele subtiri i se intrezaresc dintii, usor timizi parca, dar pregatiti sa muste din carnea ta ce vrea sa fie intepata de pacat si infestata cu veninul ei feminin. 
  Rosu! Rosu e culoarea pacatului, a sangelui cu care iti platesti soarta damnata si totodata rosu, e si culoarea ei. Nu stiu cati barbati s-au zvarcolit in pat pana in orele tarzii cu gandul la ea, nu stiu cati au avut-o dar stiu ca odata ce ii "gusti" esenta, nu vrei sa o mai lasi deoparte. 
  Pe langa atu-urile inascute, avea in mana un pahar din licoarea ce in mana ei poate face orice gand si simt sa devina neortodox. 
  Ca sa fiu mai explicit, Prosecco este un vin italian facut din struguri Glera, cunoscut ca si Prosecco dar la care se mai pot adauga si alte soiuri de struguri. Numele este un derivat de la satul italian de langa Trieste, locul originar al strugurelui. 
  Glera, stugurele din care se face Prosecco, era cultivat inca din perioada romei antice. Plinius cel Batran, scria in "Naturalis Historica", faptul ca Liviu Augusta a trait pana la 86 de ani cu ajutorul acestui vin minunat.
 
   In ultima perioada am inceput sa scriu numai articole legate de vinuri. Ok, sa nu credeti ca sunt vreun impatimit al alcoolului iar acesta se reflecta mai nou si in ceea ce creez. Deloc! Cantatul versurilor mele, mai nou, imi ocupa mult din timpul alocat scrisului, asa ca mai apuc sa scriu momentan doar in urma degustarilor de vin, fiecare din ele fiind un eveniment organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro.

   Despre locatia unde a avut loc degustarea de aceasta data, nu pot sa spun decat ca am ramas foarte impresionat, atat de aspect si profesionalism cat si despre povestea cladirii in sine. Ca sa fiu mai concret, degustarea a avut loc la Hotel 5 Continents, un loc recent deschis in gazda unei cladiri facute dupa arhitectura lui FR. Sprinter in anul 1896 pentru August Pretorian, fapt ce confera o importanta de natura istorica a acestei cladiri pentru Craiova. Incurajez orice turist sau chiar orice pasionat de trecutul orasului sa viziteze acest loc pentru a vedea cum anul 2018 se imbina armonios cu arhitectura conacelor de la sfarsitul secolului XIX si inceput de secol XX.

  Acum sa ne intoarcem la degustare dupa o mica idee de istorie legata de acest orasel minunat numit Craiova. "Meniul serii" a fost urmatorul:

  • Cramposie Selectionata 2017 cu Brie - Ile de France
  • feteasca Regala 2016 cu Havarti Delaco D'Exceptie
  • Avincis Rose 2017 cu Emmentaler Delaco
  • Merlot + Cabernet Sauvignon 2015 cu Grana Padano Delaco D'Exceptie
   De aceasta data, "selectionata" mea a fost Cramposia, combinata cu Brie. Degustarea aceasta de la Avincis imi aduce aminte de prima mea degustare de vin la care am fost, la insistentelei Ianoliei, caci nu ma vedeam eu transpus in astfel de activitate dar care s-a lasat cu prima mea sticla primita cadou din partea lor la extragerea de final.

Prima sticla de vin castigata la o degustare a fost tot de la Avincis

  Ca sa imi motivez alegerea de aceasta data, vin cu argumente si detalii pe care pot spune ca nici eu nu le stiam pana cand nu mi-am facut temele si am descoperit lucruri frumoase pe care vreau sa le impartasesc cu voi.

   Cramposia Selectionata este un soi romanesc, cu o calitate superioara si aciditate crescuta din care se produc vinuri albe putin picante si cateva idei minerale. Varianta "Selectionata" a fost obtinuta din Cramposie de catre Emilian Popescu (nu eu, doar coincidenta de nume), Marin Neagu si Petre Banita in anul 1972, in statiunea de cercetare de la Dragasani.

  Motivul a fost rezolvarea inegalitatii boabelor de struguri, cauzata de polenizarea Cramposiei, soi autohton vechi si originar din Podgoria Dragasani. Vita de vie este viguroasa, productiva si cu coacere tarzie, din care obtinem chiorchini mari din boabe cu pielita groasa. Atat varianta "Selectionata" cat si cea simpla, se cultiva la Dragasani dar si in zonele din est cum ar fi Panciu, Constanta sau Coasta Marii Negre. Inafara de Avincis, care este un producator reprezentant, mai putem mentiona si Prince Stirbei, care a realizat chiar si un vin spumant din acest soi. Fiind cultivat pe o suprafata de 473 de ha in tara, avest soi sta la baza multor vinuri de masa.

 

  Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la o sticla de vin aflata la o temperatura asemanatoare cu cea a unei dimineti de inceput de primavara, parca mi se dilata pupilele iar pe chipul meu se citeste o bucurie de copil care a primit bomboana mult dorita.

  Mi-am rasfatat papilele gustative, din nou, alaturi de Asocitatia Bloggerilor Olteni la aceeasi locatie ca si data trecuta si anume Craft Pub.



   Dupa cum puteti vedea, vinurile de la Pogany au fost "cadanele" neuronilor mei inca tineri si Doamne, cand ma gandesc ca cei de la Dobra Wine au peste 300 de ha cultivate cu vita de vie, ma gandesc serios sa cer mutatie acolo. Zona unde se cultiva aceste soiuri de vita se numesc Dealurile Pagane iar in cazul acesta eu ma declar pacatos convins.

   Nu are rost sa va mai spun care soi de vin a fost "otrava" mea, dar totusi, va spun. ACELASI Sauvignon Blanc, de data aceasta combinat cu Mozzarella. Sa nu credeti ca nu am, desi sunt mare iubitor de vin, o idee despre mozzarella. legenda spune ca o bucata de cas a cazut accidental in apa fierbinte si cand a fost scoasa, a iesit framantata(nu mult, doar cat sa prinda forma) si asa a aparut, fratii mei bahici, pruima bucata de mozzarella. Prima atestare documentata a acestui tip de branza este din anul 1570 si cotata la bursa, in Napoli si Capua in anul 1600.
  Acum ceva ani, poetii mureau de foame. Cel putin aia mai "cunoscuti", asa ca mine. Dar azi vad ca lucrurile s-au mai schimbat si desi nu primesc bani, ca nu caut sa fac avere din asta, totusi viata mai imi rasplateste, putin asa, micul meu talent de a scrie versuri. Mai primesc un feedback pozitiv, un zambet de satisfactie de la muza mea (Lujynul) cand isi aduce aminte cu drag versurile dedicate acesteia, o privire din coltul ochiului de la o persoana poate timida, etc. Oricum, datorita lor, eu inca mai scriu si mai nou, pe unele le si cant dar asta e alta poveste.



   Iata ca usor-usor am bifat si a cincea degustare alaturi de dragii bloggeri din cetatea Banului. Ca sa fac o mica paranteza, cifra asta 5, s-a dovedit a fi foarte norocoasa pentru mine de-alungul istoriei. Nota m-a salvat de multe ori atunci cand aveam mai mare nevoie de ea in facultate, 5 degustari de vin am bifat pana acum si tot 5 sticle am si castigat dar gata, nu ma mai laud, ca ma vede prietenul Bachus.


   Plecand de la serviciu intr-una din aceste zile calduroase (nu ca acum o luna aveam zapada), am poposit la Craft sa vad cu ce mai imi rasfat papilele gustative. Asa cum le-am obisnuit, nici de data asta nu au fost dezamagite. Asa cum scrie si in titlul articolului, Domeniul Bogdan a fost gazda, ca sa zic asa, ce ne-a vorbit pentru prima data despre agricultura biodinamica si despre cum in 2011 au invadat 154 de ha din Dobrogea, in podgoria Murfatlar, urmand ca apoi visul sa continue pana in prezent.
 
  Probabil ca va intrebati cu totii ce este cu biodinamica asta? Pai sa va spun cateva idei.
Biodinamica este cea mai veche miscare "organica", aparuta in 1920, in domeniul agriculturii. Este stiinta fortelor de viata care presupune recunoasterea si respectarea principiilor care lucreaza in natura si care are la baza stimularea activitatii vitale din sol astfel ca plantele sa se hraneasca optim din el. In mare, cam cu asta se mananca biodonamica dar mai multe puteti afla chiar de la Domeniul Bogdan.

  La dispozitia bloger-ului degustator am avut urmatoarele:

Riesling, Domeniul Bogdan 2016, sec
Sauvignon Blanc, Domeniul Bogdan 2016, demisec
Rose Feteasca Neagra + Syrah, Domeniul Bogdan 2017, demisec
Cabernet Sauvignon + Syrah, Domeniul Bogdan 2016, demisec
Feteasca Neagra, Domeniul Bogdan, 2016, sec
 
   Deja am inceput sa ma obisnuiesc cu degustarile de vin. Primele trei s-au lasat cu cate o sticla in colectia mea si sincer nici pana acum nu am avut curajul sau mai bine zis inca nu am gasit momentul potrivit sa deschid una. Dar viata e lunga, momentele si ocazile la care sa inchini un pahar vor fi destule asa ca timpul nu e pierdut sa condamn aceste minunate recipiente la vreo escapada bahica. In seara cu pricina, "ritualul" degustarii a avut loc la Casa Ghincea, o locatie nu departe de fostul meu loc de munca si sincer regret ca in tot timpul in care am lucrat in apropiere, nu am trecut macar odata pe acolo sa ma bucur de serviciile si profesionalismul localului.
  De data aceasta, domeniile Samburesti ne-au incantat papilele gustative cu un vin de care eu nu m-as dezice niciodata, mare fan al vinului fiind oricum.   Aceeasi poveste, combinatia preferata si votul nostru. Evident ca eu am ales tot prima combinatie, nu stiu daca e pura coincidenta dar mereu am mers pe numarul 1 in lista combo-urilor. Vinul a fost Sauvignon Blanc, nu o sa aleg niciodata altceva iar partenera sa din lista branzeturilor a fost Mozzarella Delaco, dupa care in mod normal nu m-as da in vant insa alaturi de acest vin, parca are alt gust si eu devin astfel mai ingaduitor.
  La o asemenea prezentare nu am cum sa nu strig "prezent" atunci cand timpul imi permite iar tovarasul meu bahic ma cheama sa mai stam de vorba. Totusi sa va povestesc cate ceva despre combinatia aleasa de mine, care din pacate, de data aceasta nu m-a ales pe mine sa o duc acasa.
  Sauvignon Blanc este un soi originar din Franta, regiunea Bordeaux mai exact si este un vin usor dupa parerea mea, este proaspat, demisec, cu o culoare galbena si o aroma intensa. In Romania este raspandit in 41 de centre viticole si aici amintim de Dragasani, Stefanesti si Alba Iulia. In Moldova, el se cultiva la Purcari. Daca il pastrezi pret de cativa ani in butoaie si butelii, gustul acestuia se apropie de cel al pepenelui galben.
  Cat despre mozzarella, aceasta este o branza italiana din lapte de bivolita sau de vaca, cu pasta filata. Se prepara destul de simplu: laptele coagulat este scufundat in apa calda si apoi intins pana la consistenta dorita. Ca sa stiti si voi, mozzarella veritabila este mozzarella di bufala campana, facuta din lapte de bivolita, intr-o zona din sudul Italiei. Ea este mai putin grasa decat celelalte branzeturi si totusi aporturile sale sunt apropiate de celelelalte branzeturi.

  E prima data cand folosesc un titlu in engleza ca na...altfel nu mai suna asa bine, nu? Asadar, dupa cum ati vazut sau nu, scriu deja si pe alt blog, blog-ul SoftGeek, numele firmei la care lucrez in prezent.  Da, suntem la inceput de drum, nu avem momentan cum sa ne laudam cu cifre pe care numai Salam sau Dan Bursuc le ating, insa suntem plini de dorinta, aceea de a reusi, suntem plini de pasiune, uneori ne mai sare cate un 2 in combinatia de 0 si 1 din capul nostru dar la final de zi plecam acasa cu gandul ca azi am facut ceva, ceva pentru noi, munca ce pe viitor se va vedea rasplatita. 
  Nu suntem genul ala de corporaTRISTI care nu stiu decat cod, cod, task, bug, cod, cod, acasa? Am avut si spirit de sarbatoare in micul nostru birou, am simtit si noi caldura sarbatorilor ce abia au trecut pasind in noul an mai increzatori si cu forte noi.   Poate ca va intrebati ce facem noi? Pai simplu...servicii cloud. Nu, nu codam in nori :) dar nici nu va spun mai multe. Va las sa vedeti voi mai exact ce facem vizitand pagina de facebooktwitter si in curand si site-ul nostru oficial.
 
  
  Anul acesta l-am inceput cum nu se poate mai bine. Firma ce IT pe care eu si inca doi prieteni vrem sa o punem pe picioare ia contur, am parte de mult mai multa liniste fata de anul trecut in ceea ce priveste activitatea mea zilnica, m-am apucat si de cantat in timpul liber, am alte cateva idei pe care vreau sa le vad concretizate anul acesta siiiii... m-am ales si cu cateva kilograme in plus.  De parca nu era deajuns ca puloverele mele incep sa faca burta am fost chemat de catre Daniel Botea , omul care ma mai scoate din pestera sa mai socializez si eu cu alti oameni in diverse locatii, sa particip la primul meu blog meet la Il Forno Pub&Grill, o locatie unde cuvantul "pizza" e pe buzele tuturor si da, au cea mai buna pizza din Craiova.

  Nu am mancat insa pizza ci surpriza a fost una mult mai mare. Noroc ca am avut haine largi pe mine. Primul deliciu a constat in muschiulet de porc cu sos alioli. 


Sincer, eram satul de carne de porc dupa sarbatori dar sosul alioli parca mi-a redat pofta si nici pana acum nu stiu de ce nu am luat farfuria acasa. DELICIOS!!! Mi-am adus aminte sa mai vorbesc numai dupa ce chelnerita a luat farfuria goala de la masa si atunci am inceput sa vad iar persoane in jurul meu.  Avand pauza de respiro, timp in care am fumat una din ultimele mele tigari (da, ma las! sper...) si mi-am mai expus insanitatea prietenului meu, Barbosul, am putut sa imi adun puterile pentru felul doi si anume paste linguni cu fructe de mare.


  Ce daca e duminica seara, afara ninge iar soricul meu se ingrose? Cum sa refuz farfuria de mai sus? Mi-am pastrat totusi manierele si am mancat ca o bestie dresata.
  A urmat apoi o specialitate cu peste (care nu te bate) si anume somon in crusta picanta de portocala. Nu am mancat niciodata somon pana atunci dar acum inteleg de ce este atat de apreciat si umple stomacul cu un gol in buzunar.


In final, ca nu pleci fara ceva dulce la bord, am avut parte de clatita speciala cu bezea.


  Daca v-am facut pofta si cuiva ii ploua in momentul de fata in gura, haideti sa ii multumim cu totii domnului Giani, care ne-a pregatit cu mult drag deliciul descris mai sus si care m-a trimis acasa mai mult rostogolindu-ma decat pe picioarele mele. Nu regret nimic! Am savurat totul cu placere!